Sunetele de după 1 mai

Ca tot tânărul cu poftă de viaţă, am fost de 1 mai la mare. Ca de obicei, am fost in Vama Veche care deşi nu mai e la fel de îmbietoare ca acum 3-4 ani când am fost prima oară, rămâne din punctul meu de vedere o staţiune în care încă nu s-au instalat kitchul obositor, muzica de proastă calitate şi nici marca înregistrata autohtona numită “Cocalar”.

La sfârşitul sejurului de 2 zile mi-am promis ca nu mă mai întorc de 1 mai la mare pentru că am văzut multă lume, muuultă lumea, prea multă lume – concept care atrage după sine multă prostie, multă beţie, multă agresivitate, multe înjurături – cum zicea o cunoştinţă : “Iadul pe pământ”. Marea de anul ăsta nu a avut miros de alge ci de tutun şi bere la pet, nisipul era suportul unui munte de deşeuri care variau de la peturi de bere, la sticle de Jack – ca să se ştie că acolo e loc pentru toată lumea. De pe plajă ziua, marea nu se auzea pentru că era in continuu un trăncănit infernal alcătuit din urlete de beţie, din bârfe între fete şi “muzici” de tot felul, iar seara nu aveam niciun fel de pretenţie să aud marea.

După experienţa de anul ăsta am cam ajuns la concluzia că nu e tocmai ok să faci lucruri doar pentru că “aşa se face” pentru că in situaţia asta toata lumea “face” şi nu mai ai loc să faci şi tu.

O oază de linişte este satul învecinat cu Vama Veche – 2 Mai. Nu ştiu ce a fost in satul ăla de 1 mai dar pe 2 mai dimineaţa plaja arăta foarte bine, erau foarte puţini oameni, era curat şi nu auzeai decât valurile.

Și dacă tot am adus vorba de mare nu pot să nu vă arăt nişte poze absolut superbe cu două sate de pe litoral: 2 Mai şi Vama Veche într-o ipostază în care probabil puţini am avut ocazia să le vedem , adică iarna, cu nămeţi pe plajă şi cu gheaţa în barcă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu