Ken Kesey

Un alt scriitor despre a cărui viaţă nu am găsit informaţii în limba română este Ken Kesey. Mulţi dintre voi probabil nu aţi auzit de el dar sigur aţi auzit de filmul „Zbor deasupra unui cuib de cuci” care este o ecranizare a cărţii cu acelaşi nume scrisă de Kesey.

Ken Kesey s-a născut pe 17 septembrie 1935  în La Junta – Colorado într-o familie de fermieri. În 1946 se mută cu familia în Sprinfield – Oregon unde a absolvit liceul în anul 1953. În 1956 în timp ce frecventa cursurile Universităţii din Oregon, Kesey se căsătoreşte cu Norma Haxby . Cei doi au avut impreuna 3 copii (Jed, Zane, şi Shannon).  Kesey mai are un copil (Sunshine) cu Carolyn Adams.

În 1957 îşi finalizează studiile la Școala de Jurnalism din cadrul Universităţii din Oregon cu specializarea vorbire şi comunicare.  În 1959 s-a înscris în programul de scriere creativă în cadrul universităţii Stanford.


Experimente cu droguri psihoactive.

În 1959, în timp ce era la Stanford, Kesey s-a oferit să participe la un studiu finanţat de CIA  numit Proiectul MKULTRA . Proiectul studia efectele asupra oamenilor a drogurilor psihoactive, în special LSD (în denumire populară  „acid”), psilocibină, mescalină, cocaină, AMT,  DMT. Kesey a scris eseuri detaliate despre experienţa sa cu aceste droguri, atât pe perioada Proiectului MKULTRA, cât şi în următorii ani cand  a experimentat singur.  Rolul său de cobai medical l-a inspirat să scrie „Zbor deasupra unui cuib de cuci” în 1962. După succesul înregistrat de romanul său el părăseşte Standford şi se mută în La Honda – California, în zona montană din sudul Californiei.

În această perioadă el îşi petrece timpul dând petrecerile tematice numite „Acid Tests” care implicau muzică (trupa preferată a lui Kesey era Warlocks iar muzica lor era nelipsită de la petrecerile lui), lumini difuze, vopsea fluorescentă, stroboscoape şi alte efecte psihedelice şi bineînţeles – LSD. Despre aceste petreceri a scris Allen Ginsberg în câteva dintre poeziile sale şi de asemenea ele sunt menţionate în „The Electric Kool-Aid Acid Test” de Tom Wolfe şi „Hell’s Angels: The Strange and Terrible Saga of the Outlaw Motorcycle Gangs” de Hunter S. Thompson şi Freewheelin Frank. Se spune că Kesey a experimentat LSD alături de Ringo Starr în 1965 şi că aceste experimente i-au afectat lui Starr performanţa în cadrul legendarei trupe Beatles.

Autobuzul magic.

În 1939, Ken Kesey a cumpărat un autobuz de transport şcolar pe care l-a vopsit în culori vibrante, strălucitoare şi a pornit într-o călatorie dealungul Statelor Unite împreună cu grupul numit Merry Pranksters. Au plecat din La Honda în 1962 la bordul „autobuzului magic” încărcat cu marijuana şi cu LSD . Acoperişul autobuzului reprezenta o scenă muzicală de pe care se auzeau muzică şi discursuri. În iulie ajung la New York unde se unesc cu un alt grup de „pionieri psihedelici”. Deviza „călătorilor” era „You’re either on the bus, or you’re off the bus”

Kesey a fost arestat în 1965 pentru posesie de marijuana. Într-o încercare de a induce în eroare poliţia, el şi-a înscenat sinuciderea punându-şi prietenii să-i abandoneze autobuzul la marginea unui drum stâncos de lângă Eureka iar în autobuz se afla un elaborat bilet de adio. Kesey a fugit in Mexic şi când s-a întors în SUA, 8 luni mai târziu, a fost arestat şi închis pentru 5 luni.  După eliberare s-a mutat înapoi la ferma familiei din Pleasent Hill – Oregon, unde şi-a petrecut şi restul vieţii. În 2001, pe 10 noiembrie a murit din cauza diabetului şi a unei tumori la ficat.

Zbor deasupra unui cuib de cuci.

Inspiraţia pentru romanul „Zbor deasupra unui cuib de cuci” a venit în timp ce lucra în tura de noapte (împreună cu Gordon Lish) la Spitalul Veteranilor Menlo Park – spitalul în care se desfăşura proiectul CIA MKULTRA.  Acolo, Kesey şi-a petrecut mult timp discutând cu pacienţii în timp ce era sub influenţa drogurilor halucinogene pe care le experimenta voluntar. Kesey nu credea că aceşti pacienţi sunt nebuni, ci că mai degrabă ei au fost marginalizaţi de societate deoarece nu se potriveau cu ideile convenţionale conform cărora oamenii trebuiau să gândească şi să se poarte.  Publicat în 1962, romanul a devenit imediat un succes. În 1963 a fost adaptat pentru scena de teatru de către Dale Wasserman. În 1975, regizorul Milos Forman a ecranizat romanul iar filmul a câştigat 5 premii Oscar – Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal (Jack Nicholson), Cea mai bună actriţă în rol secundar(Louise Fletcher), Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu adaptat. Kesey iniţial a fost implicat în realizarea filmului, însă a părăsit platoul din cauza unei dispute legate de plata dreptului de ecranizare. Kesey nu a fost de acord cu faptul că filmul, spre deosebire de carte, nu este narat de personajul Chief Bromden şi de asemenea nu a sprijinit acordarea rolului principal lui Jack Nicholson el dorind ca rolul lui Randle McMurphy (personajul principal) să fie interpretat de Gene Hackman.

Eu am văzut filmul şi am citit cartea ulterior. Le recomand pe amândouă, însă cred că filmul este mai digerabil. Acţiunea romanului se desfăşoară la un sanatoriu unde Randle McMurphy credea că a găsit scăparea de la munca silnică la care era condamnat. Experienţa la sanatoriu nu e nici pe departe o cale de scăpare şi în plus de la închisoare poţi să scapi după ce îţi execuţi pedeapsă, pe când de la „nebuni” nu pleci până nu încetezi să mai fii nebun. Naratorul este Chief Bromden (un indian care se preface ca este surd şi este luat ca atare, astfel încât el de fapt aude totul) în carte iar în film nu-mi amintesc să se fi auzit vocea unui narator.  Un alt personaj de menţionat este Sora (Șefă) Ratchett – o femeie de gheaţă cu un nume care parcă îţi sugerează răutate. În film rolul ei este jucat de Louise Fletcher (rol pentru care a câştigat Oscarul) şi care i se potriveşte ca o mânuşă. Nu am mai citit nimic altceva scris de el, nici prin librării nu i-am zărit numele pe alte cărţi, însă a mai scris 3 romane: „Sometimes a Great Notion”, „Caverns”, „Sailor Song”, numeroase esee cuprinse în colecţii: „Kesey’s Garage Sale”, „Kesey’s Jail Journal” şi 2 piese de teatru: „The Further Inquiry”, „Twister”.

Mai jos sunt 2 poze cu „Autobuzul magic” şi un filmuleţ cu teoria lui Ken Kesey despre LSD. Enjoy :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu